Investiții în turismul muntenegrean: hoteluri vs. închirieri pe termen scurt

Industria turismului din Muntenegru este principalul motor al economiei sale, reprezentând peste 25% din PIB-ul național. Cu o piață de lux în creștere rapidă și un număr în creștere de vizitatori de-a lungul coastei Adriatice, investițiile în imobiliare turistice oferă oportunități profitabile. Acest articol compară două strategii principale: achiziționarea de unități de apartamente-hotel versus gestionarea închiriilor independente pe termen scurt.

Opțiunea 1: Proiecte Condo-Hotels și Boutique Hotel

Condo-hotelurile reprezintă un model de investiții structurat, fără intervenții, în care investitorii individuali achiziționează apartamente sau apartamente de hotel operate de mărci internaționale de hoteluri.

• Management pasiv: Compania de management al hotelului se ocupă de toate operațiunile, marketingul, întreținerea și întreținerea. Investitorii primesc o parte din veniturile pool-ului de închiriere (de obicei 40% până la 60% din profitul net).
• Eficiență fiscală: investițiile în hoteluri de tip boutique sunt eligibile pentru stimulente, inclusiv reduceri ale impozitului corporativ sau programe de amortizare accelerată, cu condiția ca proiectul să fie aliniat cu obiectivele de dezvoltare regională.

Opțiunea 2: Închirieri independente pe termen scurt

Această strategie presupune achiziționarea de apartamente sau vile rezidențiale și închirierea acestora către turiști prin platforme precum Airbnb sau Booking.com.

• Potențial de randament mai mare: Prin gestionarea dinamică a prețurilor, investitorii pot obține randamente de 8% până la 10% în zonele cu cerere mare (cum ar fi orașul vechi Kotor sau Tivat Marina).
• Control operațional: Investitorii păstrează controlul complet asupra gradului de ocupare, uz personal și design interior.
• Taxa generală de gestionare: Gestionarea înregistrărilor oaspeților, curățenia și serviciul clienți necesită timp semnificativ sau angajarea unei agenții locale de administrare a proprietății (care percepe de obicei 15% până la 20% din veniturile brute).

Compararea randamentelor și profilurilor de risc